„Portretul lui Dorian Gray”

Încep să mă bucur de lucrurile mici ce mă înconjoară . Trebuie să recunosc că fiecare lucru din această lume are propria sa valoare , indiferent dacă-i mare sau mai mult mare . Straniu sau nu chiar , dar noi , oamenii , suntem atît de preocupaţi de lucrurile cotidiene , încît devenim mai puţin comprehensibili . Apoi vine ziua cînd pur şi simplu vrem să fim mai uşor înţeleşi de acei oameni cărora, de obicei, noi ne confesăm . Fapt ce demonstrează că plăcerea pe care o primim din lucrurile mărunte e mult mai „sănătoasă” pentru suflet decît cea primită din lucruri măreţe . Părerea mea sau marea mea descoperire .

De fapt descoperirea care mă face mîndră este cartea de Oscar Wilde „Portretul lui Dorian Gray” . Am observat că această carte începe să fie citită de mai mulţi şi din acest motiv , curiozitatea mea de a afla despre ce merge vorba a crescut . O carte bună e cea care te fură din prima pagină . Pe mine m-a „furat ” din Prefaţă , dar mi-a „dat drumul” la sfîrşit .
Toata tema este axată pe un portret . De la început pare un portret  obişnuit , dar lucrurile se inversează . Portretul lui Dorian se urîţeşte pe măsură ce modelul său încalcă nepăsător legile elementare ale moralei , iar Basil Hallward , cel care a fost uimit de frumuseţea lui Dorian şi nu înceta să îl admire, a fost ucis de frumosul model .

portretul-lui-dorian-gray_1_fullsize

Propun să citiţi cîteva gînduri frumoase .

  • Există o fatalitate în privinţa oricărei distincţii fizice şi intelectuale , acea fatalitate care pare să urmăreasca de-a lungul istoriei paşii nesiguri ai regilor . Este mai bine să nu fii diferit de semenii tăi . Cei urîţi şi proşti au parte de tot ce-i mai bun pe lumea asta . Pot sta liniştiţi pe scaun şi să caşte gura la piesă . Dacă nu cunosc deloc sentimentul victoriei , cel puţin nu îl cunosc nici pe al înfrîngerii . Trăiesc aşa cum ar trebui să trăim cu totţii , liniştiţi , indiferenţi şi senini . Nu aduc pe capul altora catastrofe şi nici nu au parte de aşa ceva de la alţii .
  • Atunci cînd îmi place de cineva atît de mult , nu îi dezvălui niciodată numele . E ca şi cum aş renunţa la o parte din fiinţa lui . Am ajuns să-mi placă tainele . Ăsta pare să fie singurul lucru care face ca viaţa modernă să fie misterioasă şi minunată pentru noi . Cel mai banal lucru devine încîntător , dacă nu facem altceva decît să-l ascundem.
  • Fiecare portret care este pictat cu simţire este un portret al artistului, nu al modelului . Modelul nu este decît un accident, o opurtunitate . Nu el este cel mai dezvăluit de către pictor , ci mai degraba pictorul este cel care, pe pînza pictată , se dezvăluie pe sine însuşi.
  • Un artist ar trebui să creeze lucruri frumoase , dar să nu transpună nimic din viaţa sa personală în ele. Trăim într-o epocă în care oamenii tratează arta ca şi cum aceasta ar fi menită să fie o formă de autobiografie .
  • Numai cei care sunt pierduţi din punct de vedere intelectual se ceartă.
  • Cei care sunt fideli nu cunosc decît latura nestatornicî a iubirii , numai cei infideli îi cunosc adevăratele tragedii .
  • Femeile nu apreciază deloc frumuseţea, cel puţin femeile cumsecade .
  • Nu există influenţă pozitivă . Toate influenţele sunt imorale – imorale din punct de vedere ştiinţific
  • Dacă un singur om şi-ar trăi viaţa pe deplin, dacă ar da glas fiecărei simţiri , dacă şi-ar exprima fiecare gînd şi ar conferi realitate fiecărui vis, atunci lumea ar căpăta un imbold atît de proaspăt de bucurie, încît am uita de toate bolile epocii medievale şi ne-am întoarce la idealul elen- la ceva mai frumos, mai bogat decît idealul elen . Dar chiar şi cel mai curajos om dintre noi se teme de el însuşi . Mutilarea practicata de sălbatici îşi regăseşte supravieţuirea tragică în negarea de sine care ne distruge viaţa. Suntem pedepsiţi pentru refuzările noastre. Fiecare imbold pe care ne străduim să-l înăbuşim ni se înfinge în minte şi ne otrăveşte . Trupul păcătuieşte o dată şi atunci a terminat cu păcatul, căci acţiunea este un mod de purificare. Atunci nu mai rămîne nimic decît amintirea unei plăceri sau desfătarea unui regret . Singura modalitate prin care poţi să scapi de o tentaţie este să i te supui. Rezistă-i şi sufletul ajunge să se otrăvească de dorul după lucrurile pe care şi le-a interzis , de dorinţa pentru lucrurile pe care legile sale monstruoase le-a făcut oribile şi ilicite . S-au spus că marele evenimente ale lumii au loc în minte. În minte şi numai acolo se petrec marile păcate ale omenirii .
  • Întotdeanuna ! Acest cuvînt îngrozitor . Femeilor le place tare mult să-l folosească . Strică orice idilă încercînd să o facă să dăinuie veşnic . Este, de asemenea, un cuvînt lipsit de semnificaţie . Singura diferenţă între un capriciu şi o pasiune care durează toată viaţa este aceea că un capriciu durează puţin mai mult de atît .
  • Atunci cînd o femeie se recăsătoreşte , o face pentru că l-a urît pe primul soţ. Cînd un bărbat se recăsătoreşte, o face pentru că a adorat-o pe prima lui soţie .
  • Femeile ne iubesc pentru defectele noastre. Dacă avem suficiente defecte, ne vor ierta orice, chiar şi inteligenţa .

„Fără ideal” de Henryk Sienkiewicz

În acest interval de timp absenţa mea a fost accentuată foarte bine ! Am dat şi ultimul examen de absolvire a gimnaziului , sunt cu inima împăcată şi tot timpul meu este pierdut pe o nouă pasiune . Ba nu , timpul este pierdut pe facebook , gîndindu-mă la Ia Mania , la Grecia şi la ideile mele . Cu cititul nu m-am împăcat acum . Astăzi am fost la bibliotecă să îmi aleg altă carte , însă , cum e tradiţia , trebuie să recomand o carte din cele citite . Deci , începem 🙂

35325_66238

Lista cărţilor care m-au fermecat continuă . Creşte . Sufletul meu a savurat o carte total diferită . Da , fiecare carte este unică , dar cartea „Fără ideal” de Henryk Sienkiewicz e în totalmente superbă. Un motiv pentru a o citi este faptul că autorul a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură . Motivaţia Juriului Nobel ,1905 : „Pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic.”

William Faulkner a zis ferm : „Într-o bună zi am înţeles că Sienkiewicz cunoştea de mult răspunsul la întrebarea de ce scriem : pentru îmbărbătarea inimilor . Aceasta se refera la fiecare dintre noi.”
Am subliniat cîteva gînduri care sunt excepţionale :

  • Omul care lasă în urma lui un jurnal , indiferent dacă-i scris bine sau rău , important e să fie sincer,acela transmite viitorilor psihologi şi romancieri nu numai tabloul timpului său , ci unicele documente veridice pe care să se poată baza. De asemenea, preconiza că în viitor romanul va avea în exclusivitate dorma de jurnal; şi, în sfîrşit , mai susţinea că acela care scrie un jurnal , depunde implicit o activitatea pentru binele poporului său şi-ţi dobîndeşte astfel dreptul la recunoştinţa acestuia .
  • Dacă te obişnuieşti să-ţi scrii impresiile şi gîndurile , asta se transformă cu timpul în una dintre cele mai plăcute îndeletniciri .
  • Cu cît un scriitor e mai talentat , cu atît face mai puţină literatură .
  • Omul care gîndeşte mult şi simte intens are adesea senzaţia că , dac-ar înregistra pur şi simplu ceea ce gîndeşte şi simte , ar da naştere unui lucru neobişnuit . Dar cînd ne apucăm de treabă , alunecă fară să vrea într-o anumită manieră stilistică şi chiar dacă este convis că scrie numai pentru sine , tot adoptă o anumită poză şi frazeologia obisnuită; gîndurile noastre refuză să se scurgă pe hîrtie aşa cum sunt prin braţul , degetele şi peniţa cu care scrie şi s-ar putea spune că nu capul dirijează pana , ci pana dirijează capul şi că ce mai adesea o face într-un mod plat , banal , nantural.
  • Nimeni nu ţine cont de faptul că trebuie să ştii ce vrei,
  • Cu cît întîlneşti mai puţine pietre în cale , cu atît eşti mai puţin expus să te împiedici şi să cazi.
  • Orice om poartă în el o anumită tragedie .
  • Pînă nu demult , cînd romantismul era în floare , în inimi şi în poezie , oamenii îşi purtau tragediile ca pe nişte togi pictural drapate,acum le poartă ca pe nişte flanele de piele, pe sub cămaşă.
  • A purta veşnic în tine critica vigilentă a propriei tale fiinţe, înseamnă a desprinde o parte din spiritul tău necesară pentru asta şi a simţi viaţa şi impulsurile ei nu cu toată fiinţa ta , ci numai cu restul rămas.
  • Mintea omenească trece printr-o tragedie,care a început odată cu recunoaşterea propriei sale neputinţe.
  • Psihologia de astăzi profează analiza foarte concretă a tuturor tipurilor de manifestări psihice , dar , întrebată despre numurirea sufletului , răspunde la fel :” nu ştiu ” – şi realmente nu numai că nu ştie, dar nici nu poate şi nimic.
  • Simţim uneori nevoia să ne justificăm faţă de noi înşine.
  • Femeia însă, cînd greşeşte, susţine că doi cu doi fac o lampă şi atunci poţi să te dai cu capul de pereţi .
  • Cu cît o poloneză este mai nesuferită fiind nevasta altuia , cu atît poate fi mai dorită , cînd e nevasta ta proprie .
  • În fiecare dintre voi zace o regină şi prin asta vă deosebiţi enorm de alte femei ş fiecare dintre voi consideră că acordă mare favoare şi binefacere lăsîndu-se iubită , nici una nu este de acord să fie doar un adaos , o completare a vieţii bărbatului , care are în fond alte scopuri . Vreţi să existăm noi pentru voi şi nu invers . În urmă , vă iubiţi mai mult copiii , decît soţul . Soarta lui e soarta satelitului .
  • Există feţe care parcă-s transpunerea muzicii sau a poeziei în trăsături omeneşti .
  • Nimic nu cucereşte , nu atrage mai mult sufletul unui bărbat , decît sentimentul că e iubit.
  • Din cauza ziarelor a dispărut astăzi simţul acela care deosebea adevărul de minciună, a pierit sentimentul justiţiei , al legalităţii sau ilegalităţii, răul a devenit insolent , nedreptatea a început să se exprime în termenii echităţii, într-un cuvînt , spiritul uman a devenit prin presă imoral şi orb.
  • Omul este ca marea : are flux şi reflux.
  • E cert- iubirea ne redă puritatea.
  • Sunt oameni carora nu le place la femei expresia îngerească ,dar , după mine , să înveţi un înger cum să fie femeie – e o culme a victoriei .
  • Moartea nu-i nimic altceva decît îndepărtarea atît de imensă, încît chiar şi celei mai iubite fiinţe cufundate în ea îşi pierd treptat caracterul real şi se transformă doar în nişte umbre albăstrii , dragi inimilor noastre.
  • M-am convis că pînă în ultimele clipe de viaţă omul îşi păstrează toate trăsăturile de caracter , chiar şi ciudăţeniile .
  • Cît de profund nefericit este omul al cărui suflet şi-a pierdut simplitatea !
  • În fiecare dintre noi zace un satir .

 

Anne Bronte „Agnes Grey”

DSC_1967M-am tot lăudat cu cartea asta şi acum a venit timpul să aştern aici toate impresiile şi gîndurile care s-au adunat în timpul lecturii . Ehh , tare sună frumos „Colecţia Surorile Bronte” . E prima carte sau roman citit din această colecţie .

Nu pot spune că această carte mi-a plăcut ,dar am îndrăgit-o din prima . Are ceva care te atrage . Poate m-a atras faptul că acest roman este inspirat din viaţa scriitoarei sau cine ştie . Din toate istoria savurată de mine , m-a bucurat faptul că guvernata şi-a găsit fericirea alături de bărbatul pe care îl iubeşte , a deschis o mică şcoală împreună cu mama ei . Chiar dacă s-a întîlnit cu greutăţi , nedreptăţile vieţii . Cartea asta merită mult mai mult decît nota 10 , mult mai mult decît atenţie . Ea merită lecturată cu sufletul la gură mereu , pentru că aşa se citesc cărţile .  Şi tare e frumos sfîrşitul :

– Aşadar , mă iubeşti ?

– Da.

Acum trebuie să mă gîndesc ce carte să aleg din această colecţie şi la cartea mea nouă 🙂 Ehhh , happy end-urile ăstea … Dragilor , cartea asta merită citită .

Articol de duminică #3 şi „Nunta în Cer” de Mircea Eliade

large (7)

Astăzi trebuia să scriu despre săptămînile care au trecut  . Iertată să-mi fie alegerea . Ştiu că păcătuiesc 😀 . Însă voi face doi în unul . Voi scrie despre săptămînile mele şi cartea care m-a frapat .

Ştim cu toţii că se aproprie sărbătorile de iarnă … am început pregătirile acasă , cît şi la şcoală . Brăduţul decorat – bifat, luminiţe în toată casa -bifat , pregătirea felicitărilor – făcut , decorarea clasei – este ! Deci , atmosfera deja există.  În rest , şcoală , teme , cărţi,filme . Săptămîna asta m-am ales cu un nou roman în biblioteca mea „Agnes Grey” de Anne Bronte . E o carte mega-tare şi o ador .

nunta-1 Cartea care am finisat-o recent de citit este „Nunta în Cer” de Mircea Eliade . Mircea Eliade m-a fermecat prin stilul său de a scrie cînd am citit un fragment din „Romanul adolescentului Miop” . Ştiam că există şi cartea Nunta în cer , dar m-am gîndit că nu e momentul potrivit încă să o citesc , însă nu m-am ţinut de cuvînt .

Mircea Eliade are un stil aparte , ceva unic , mă rog , ca orice scriitor . Dacă citeşti o lucrare de-a sa , nu poţi să nu o îndrăgeşti şi să nu-l îndrăgeşti . Totul începe de la titulul cărţilor . Mie îmi place aşa stil . Colega mea de clasă mi-a spus că nu iubeşte să citească cărţi tip jurnal , eu însă ador .

Acest roman are ceva presărat deasupra literelor , ceva magic , deoarece te provoacă mereu să te întorci la el .  Doi bărbați  iubesc aceași femeie, însă această iubire se petrece în diferite perioade de timp. Atît Ileana, cît şi Lena îşi avertizează iubiţii cu aceleaşi cuvinte, într-un moment hotărâtor pentru evoluţia cuplului. „Gîndeşte-te bine ce faci, gîndeşte-te bine…

Iată cîteva gînduri frumoase extrase din roman :

  • Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii – sau nu-ţi aduci aminte – cînd au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă. Şi totuşi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvînt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îţi rămîne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificaţia ei.
  • Ăsta mi se pare lucrul cel mai greu de învăţat în contemplarea iubitei: să ştii să-i priveşti ochii.
  • În dragoste nicio certitudine nu e definitivă… Lucrul acela elementar – sentimentul că eşti iubit – trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi extaz.
  • Nu-ţi dai seama ce copleşitor lucru e să simţi cîteodată că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi singur, îmbătrânit, incapabil dea mai repara ceva.
  • Asta se întamplă întotdeauna: ţi se pare că iubita seamănă cu tot ceea ce ţi se povesteşte despre dragoste. Dar poate că de data aceasta seamănă într-adevăr.
  • Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea.

Acum am în plan să citesc în întregime „Romanul adolescentului miop” , care m-a frapat ! Voi ce citiţi ? Apropo , dacă sunteţi cititori înreiţi , nu ezitaţi să daţi like chiar aici . Se merită !

„Castelul pălărierului” de A.J.Cronin

IMG_6149Fiecare dintre noi se bucură de o nouă realizare , de o vacanţă perfectă , dar eu mă bucur de alegerea mea !

Priveam atent  rafturile bibliotecii , care erau bogate în cărţi înteresante , însă ochii mei au ales cartea „Castelul pălărierului” de A.J.Cronin şi nu regret .

E o carte supra-înteresantă . Dacă o deschizi dintr-o glumă , te „hipnotizează” şi nu îţi dă drumul sau … tu nu o laşi . Mă bucur de alegerea mea . Cu siguranţă am s-o recitesc , pentru că e genul de lectură care te provoacă să te gîndeşti la ceea ce ai citit .

Pentru mine , cea mai frumoasă,romantică şi captivantă parte a cărţii este dragostea dintre Mary Brodie şi Dennis , chiar dacă personajul principal e a lui Brodie . Opera lui Cronin are un puternic caracter moralist și e plină de scene care îți pun nervii la încercare.

Garantez ! Cartea merită citită !

IMG_6148

„Viaţa ca o pradă” de Marin Preda

Foto : Cătălina Mircos
Foto : Cătălina Mircos

Prima carte a acestei veri a fost „Viaţa ca o pradă” de Marin Preda . M-a intrigat titlul cărţii şi nu am ezitat s-o citesc .  Marin Preda nu se face personaj al amintirilor sale .Codul al operei , trebuie să-l descoperim noi la lectură . El ne deschide (dar numai pe jumătate) o fereastră spre începuturile misterioase ale creaţiei . De obicei cărţile de memorii se scriu la anii bătrîneţii , însă cartea „Viaţa ca o pradă” a fost scrisă şi publicată în momentul în care autorul a fost în plină putere de creaţie .

Foto : Cătălina Mircos
Foto : Cătălina Mircos

Iar acum vă învit să savuraţi gîndurile ce le-am ales din această carte . Desigur la o îngheţaţă cu zmeură , potrivit sezonului.

  • Loviţi , oamenii se întunecă , ceva străin pune stăpinire pe ei , le spulberă frumuseţea privirii , le ia surîsul , le chirceşte sufletul şi le desfigurează chipul .
  • Singurătatea celor părăsiţi nu e chinuitoare din iubire , ci din pricina chiar a acelei singurătăţi . Şi că e bun în acele ore grele oricine e lături de noi şi că atunci se fac şi cele mai mari greşeli : nu suporţi acest gol care se face în suflet şi nu alegi pe cel care vine să-l umple .
  • Inima omului e largă , de ce unii şi-o poartă strîmtă şi plină de ură ?
  • Aventurile vieţii noastre sunt ale conştiinţei , deşi viaţa ei adevărată nu e niciodată liberă de instincte şi nu o dată e neputincioasă în faţa lor , în rău , dar şi în bine .
  • Din ciocnirile sau prieteniile cu profesorii descopăr cel mai mult că se învaţă bine cu profesorul care inspiră simpatie , dar se învaţă în cele din urmă bine şi cu cel rău , de frică .
  • Marile taine nu se dezvăluie nimănui … Ne purtăm chiar cu cei apropriaţi , ca şi cînd nu le-am avea , chiar cu riscul de a fi luaţi în derîdere , badjocoriţi sau umiliţi .
  • Cînd spiritul stă prea mult fixat asupra unei singure idei , intensitatea lui slăbeşte .
  • Cînd citeşti o carte care îţi place , găseşti în ea şi răspunsul de ce a fost scrisă .
  • Ideile nu vin decît cînd vor ele . O inerţie inexplicabilă a minţii le impiedică adesea să se formeze şi să ţîşnească în conştiinţa sub formă de idee-acţiune sau nu vin la toată lumea .
  • Pentru un tînăr scriitor , viaţa este ca un cal mort , o pradă care nu cedează dacă nu ştii de unde s-o apuci .

 

 

Colecţia Jules Verne şi Castelul din Carpaţi

Mereu rămîn tristă cînd finisez citirea unei cărţi . De ce ? E aceeaşi istorie cu un serial : îl vizionezi în fiecare zi , iar cînd ai consumat toate serile , îţi dai seama că îţi lipseşte ceva . Vă întrebaţi de ce colecţia Jules Verne ? Iată răspunsul : citesc unele romane ale acestui scriitor .
Recent , v-am povestit puţin despre cartea „Cinci săptămîni în balon” , iar astăzi voi vorbi 485048_249575095177863_859304166_ndespre romanul ” Castelul din Carpaţi ” . Sincer vorbind , această carte m-a fascinat şi m-a obligat să o îndrăgesc , din toate cărţile care le-am citit pînă acum . Acest roman este bogat în acţiune . Pentru început , doresc să aduc la cunoştinţă un „citat” , care înfrumuseţează începutul cărţii .
Aparţinem unei vremi cînd totul se întîmplă , mai că avem dreptul să spunem : cînd totul s-a întîmplat . Dacă nu-i de crezut azi , povestirea noastră poate fi verosimilă mîine , graţie resurselor ştiinţifice care constituie zestrea viitorului , iar atunci nu-i va da nimănui prin minte s-o treacă în rîndul legendelor .

 Toate personajele acestui roman se „bazează” pe legende şi cred în ele , cînd un cioban remarcă într-o zi că din vechea cetățuie iese un fir de fum. Cetățuia era abandonată de zeci de ani, iar localnicii credeau că acolo erau fantome care veniseră să o ocupe. Un tînăr pădurar Nicu Deac şi doctorul Paţac decid să meargă la castel, dar sunt victimele unor întâmplări stranii .
Nu vreau să vă destăinui ce s-a întimplat în continuare , deoarece nu vreau să vă stric pofta de acest roman . Merită să fie citit , însă toate operele lui Jules Verne poate provoca pe oricine să le citescă cu o poftă enormă .

Acest roman, ca și marea majoritate a operei lui Verne, a fost ecranizată. Vă învit să pătrundeţi în esenţa acestui roman , sper să citiţi şi chiar mi-ar fi plăcut să citesc mesajele voastre în privinţa acestei cărţi .

„Cinci săptămîni în balon” de Jules Verne

Foto : Catalina Mircos
Foto : Catalina Mircos

Astăzi voi completa lista cărţilor citite . Vă fac cunoştinţă cu cartea „Cinci săptămîni în balon „. Stînd pe raft , această carte mi-a făcut cu ochiul să o aleg şi … sunt mulţumită . Este vorba despre un roman , scris de scriitorul francez  Jules Verne . Am savurat această carte pînă la ultima pagina .

Autorul mi-a făcut cunoştinţă cu fascinantul şi sălbaticul univers african . Verne nu a călătorit în Africa , însă s-a informat mult despre această zonă . Am rămas perplexă de modul său de a descrie atît de minunat acea zonă , încît fiecare cititor să simtă acele obstacole, peripeţii neaşteptate şi chiar ciudate , iar  personajele au suportat , în repetate rînduri , asalturile populaţiei indigene  .

Aceată carte îţi stîrneşte fantezia şi te îndeamnă să explorezi  mai departe , fie alături de eroii fictivi , fie de unul singur , dar neapărat cu c(h)ărţile în mînă .

citate-1024x575

Femeia în alb de Wilkie Collins

wilkie-collins-femeia-in-alb_156ca0ffffdd071

În vara anului 2012 v-am invitat să citiţi cartea „Femeia în alb” de Wilkie Collins , cu toate că era o lectură nefinalizată . Este vorba despre un roman . Titlul cartii m-a provocat să o deschid şi să o citesc şi mi-a trezit multe întrebări despre conţinutul acesteia . Fiecare personaj povesteşte cu foarte multă grijă cele întîmplate şi ne conduc spre dezlegarea misterului .

Itea-cup-tea-cup-pastel-pink-Favim.com-542964ar acum , la o ceaşcă de ceai sau cafea , vă invit să citiţi cîteva gînduri aşternute în această carte .

Pe toate cărările lumii noastre, josnicia şi oroarea merg împreună, mână-n mână. Ironia împrejurărilor nu respectă nici o catastrofă umană.

Se spune că mintea este aceea care guvernează lumea. Însă cine conduce mintea? Trupul.

Unii dintre noi alergăm prin viaţă, alţii hoinărim agale.

Una dintre cele mai rare calităţi intelectuale pe care le poate avea un om este aceea de a şti să-şi pună ideile în ordine. Imens privilegiu!

Ce altceva suntem, decât nişte marionete trase de sfori? O, Soartă atotputernică, rogu-te, trage cu indulgenţă sforile! Fii îndurătoare când ne faci să dansăm pe mica şi mizerabila noastră scenă!

Sper ca v-am entuziasmat cu ajutorul acestor gînduri . Cartea merită să fie citită ! Îmi pare rău că nu este şi al 2-lea volum , nu l-aş rata .

Cele 12 coloane ale succesului de J.Rohn şi C.Widener

O carte care face parte din biblioteca mea , este ” Cele 12 coloane ale succesului”   . Pot spune că am fost absorbită de lectura acestei cărţi. Totul a început de la titlul  acesteia.De la început, am remarcat faptul că această carte a fost concepută de 2 autori (Jim Rohn şi Chris Widener ). De la prima pagină , am înţeles că se merită! Este o carte cu ajutorul căreia , poţi schimba ceva în viaţa ta şi să te schimbi tu însuţi .

Cartea „Cele  12 coloane ale succesului”,   îţi poate încărca bateriile cu pozitivismul de care are nevoie .

  • Coloana nr. 1 – dezvoltare personală. „Fiecare formă de viaţă luptă să îşi atingă potenţialul maxim ,înafară de oameni.Ei pot alege să fie TOTUL sau NIMIC. De ce să nu încercăm să descoperim ce lucruri putem să realizăm ?”
  • Coloana nr. 2 – bunăstarea desăvîrşită . Dacă te vei concentra asupra tuturor acestor aspecte-trupul, sufletul şi spiritul-ele vor deveni din ce în ce mai puternice. Toate lucrurile sunt corelate între ele, astfel că în urma acestui proces de dezvoltare şi perfecţionare ,toate elementele structurii tale vor deveni-la rîndul lor-din ce în ce mai puternice.”
  • Coloana nr.3 darul relaţiilor interumane.„Poţi să descoperi toate comorile lumii, dar dacă pierzi relaţiile cu cei din jur, ce rost mai are viaţa ta? De aceea, trebuie să ai grijă de relaţiile tale.”
  • Coloana nr. 4 – stabiliarea obiectivelor . „Notează-ţi obiectivele pe hîrtie.”
  •  Coloana nr. 5 – Folosirea eficientă a timpului . ” Fiecare zi ne oferă multe oportunităţi, dar numai o singură oportunitate extraordinară”.
  • Coloana nr.6-înconjuraţi-vă de oameni aleşi.Trebuie să ne înconjuram de învingători , oameni de succes, care se conduc şi respectă un sistem de valori pe care vrei să ţi-l însuşeşti şi să-l perfecţionezi la rîndul tău.”
  • Coloana nr. 7 – învăţătura. „În primul rînd trebuie să citim cărti. In al 2-lea rînd trebuie să observăm cu atenţie pe oamenii de succes şi să învăţăm arta succesului de la ei.În al 3-lea rînd , trebuie să reflectăm asupra propriilor noastre experienţe şi să învăţăm ce e bine şi ce e rău.”
  • Coloana nr.8 –viaţa depinde de arta vînzării.Toti cei care îşi doresc să obţină succesul trebuie să înveţe arta şi ştiinţa influenţei.Daca vor reuşi acest lucru se vor bucura de succes.”
  • Coloana nr.9 – banii.”Personalitatea pe care ţi-o modelezi îţi influenţează călătoria şi sensul vieţii”
  • Coloana nr.10 – comunicarea .” Cel mai important aspect al comunicării este procesul de ascultare. Trebuie să îţi apreciezi interlocutorul atît de mult încat să îţi doreşti din toată inima să îl asculţi!”
  • Coloana nr.11 – arta de a conduce . „Să-i conduci pe alţii înseamnă să-i ajuti să adopte idei , convingeri şi acţiuni pozitive.”
  • Coloana nr.12- lasă-ţi o moştenire.„Du o viaţă care sa fie un MODEL pentru  cei ce vor veni.”

Vă invit să lecturaţi această carte. Din  acest material am notat doar ideile principale .