Frumuseţi

Lucrurile frumoase sunt molipsitoare, pentru că tot ce e frumos la inimă ajunge.
În ciuda faptului că suntem înconjuraţi de frumosul autentic, suntem copleşiţi de adevăratele fenomene tehnice ale întregii omeniri. Acestea impun adevărate probleme sociale care acoperă întreaga gamă de frumuseţi pe care natura şi însuşi oamenirea ni le poate oferi. Încărcîndu-ne cu tot soiul de probleme cotidiene, uităm să ne delectăm cu mici minunăţii ale vieţii. Lucrurile simple sunt cele mai frumoase, iar impactul acestora pe care-l au asupra întregii noastre fiinţi, reprezintă adevăratele succese.
Întreaga noastră viaţă se rezumă la familie, carieră şi realizări personale. Frumuseţea acestora este accesibilă pentru toţi, însă caracterul este diferit.
O simplă plimbare seara are un efect reconstructiv: adevăratele potenţialuri ale persoanei renasc, planurile iau o altă amploare, iar sufletul se descătuşează şi nu cunoaşte limite.
Efectul unui cărţi citite se răsfrînge asupra concepţiilor despre viaţă, scopuri, iar mai apoi, cititorul, încearcă să se prezinte lumii într-o manieră mai specială.
O simplă discuţie cu omul drag aduce o atmosferă de milioane în suflet, iar acesta este unicul mod prin care te poţi debarasa de probleme şi griji.

Acestea sunt unele din micile lucruri plăcute şi frumoase ale vieţii care sunt neglijate de cele mai multe ori.Totuşi, la ce bun sunt ele? Simplu: ele trezesc omul din noi, renasc adevăratele valori şi înfloresc sufletul în cele mai aprige culori.

Păstraţi lucrurile frumoase şi respiraţi cu ele şi pentru ele. Adevărata lume are nevoie de sinceritate, pace şi iubire, iar acestea se găsesc în noi, în lucrurile pe care le lăsam ca urmă fără de sfîrşit, fiind o combinaţie a celor mai frumoase stări trăite de-a lungul vieţii.

 

 

 

Anunțuri

Micul meu univers. Creator.

tumblr_nhh1wyEw6C1t089fvo10_500

Am intenţia de a păstra creativitatea sufletului meu şi infinitatea acestuia. Mult iubitul infinit este reprezentat într-o manieră sentimentală, accentuînd răscoala de emoţii ce are loc , practic, în fiecare zi , cît şi rezultatul acesteia – sentimentele . Complexitatea sufletului meu cuprinde întreaga contemplaţie al operelor scrise de el , simţindu-se un mic creator ; un mic creator al univerului său . Datorită creaţiei sale ideale ce ilustrează seminţele puterii sufleteşti , chitesenţa sunt valorile născute şi puterea acestora.

Hai cu mine în univers !

Arde frumos . Nu se stinge .

large (4)

Toamna.

Ea pleacă . A fost minunată . E din ce în ce mai minunată . Minunată femeie . Întinereşte.

Timp .

Neatins . Mă scufundă în el . Mă urmăreşte . Mă trădează . Pleacă. Vine .

Inspiraţie .

Atît de naivă .

Vis .

Creşte . Se înmulţeşte . Rămîne . Mă cuprinde . Mă încălzeşte .

Putere .

Am nevoie de ea . Puţin , dar am .

Iarna.

Ea vine . Ştiu că va fi minunată . Mai minunată ca toamna . Dar e atît de sensibilă,dar rea . Vreau s-o văd mai bună .

Muzică .

Unge sufletul . Îl schimbă.

Gînduri .

Sunt prezente . Atît de dragi , plăcute , moi şi atît de egoiste .

Prietenie .

Ceea ce am căutat în alţii şi nu am găsit . Ceea ce nu am căutat în alţii şi a existat .

Speranţă.

O simt . Trăieşte în mine . Arde frumos . Nu se stinge .

„Fără ideal” de Henryk Sienkiewicz

În acest interval de timp absenţa mea a fost accentuată foarte bine ! Am dat şi ultimul examen de absolvire a gimnaziului , sunt cu inima împăcată şi tot timpul meu este pierdut pe o nouă pasiune . Ba nu , timpul este pierdut pe facebook , gîndindu-mă la Ia Mania , la Grecia şi la ideile mele . Cu cititul nu m-am împăcat acum . Astăzi am fost la bibliotecă să îmi aleg altă carte , însă , cum e tradiţia , trebuie să recomand o carte din cele citite . Deci , începem 🙂

35325_66238

Lista cărţilor care m-au fermecat continuă . Creşte . Sufletul meu a savurat o carte total diferită . Da , fiecare carte este unică , dar cartea „Fără ideal” de Henryk Sienkiewicz e în totalmente superbă. Un motiv pentru a o citi este faptul că autorul a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură . Motivaţia Juriului Nobel ,1905 : „Pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic.”

William Faulkner a zis ferm : „Într-o bună zi am înţeles că Sienkiewicz cunoştea de mult răspunsul la întrebarea de ce scriem : pentru îmbărbătarea inimilor . Aceasta se refera la fiecare dintre noi.”
Am subliniat cîteva gînduri care sunt excepţionale :

  • Omul care lasă în urma lui un jurnal , indiferent dacă-i scris bine sau rău , important e să fie sincer,acela transmite viitorilor psihologi şi romancieri nu numai tabloul timpului său , ci unicele documente veridice pe care să se poată baza. De asemenea, preconiza că în viitor romanul va avea în exclusivitate dorma de jurnal; şi, în sfîrşit , mai susţinea că acela care scrie un jurnal , depunde implicit o activitatea pentru binele poporului său şi-ţi dobîndeşte astfel dreptul la recunoştinţa acestuia .
  • Dacă te obişnuieşti să-ţi scrii impresiile şi gîndurile , asta se transformă cu timpul în una dintre cele mai plăcute îndeletniciri .
  • Cu cît un scriitor e mai talentat , cu atît face mai puţină literatură .
  • Omul care gîndeşte mult şi simte intens are adesea senzaţia că , dac-ar înregistra pur şi simplu ceea ce gîndeşte şi simte , ar da naştere unui lucru neobişnuit . Dar cînd ne apucăm de treabă , alunecă fară să vrea într-o anumită manieră stilistică şi chiar dacă este convis că scrie numai pentru sine , tot adoptă o anumită poză şi frazeologia obisnuită; gîndurile noastre refuză să se scurgă pe hîrtie aşa cum sunt prin braţul , degetele şi peniţa cu care scrie şi s-ar putea spune că nu capul dirijează pana , ci pana dirijează capul şi că ce mai adesea o face într-un mod plat , banal , nantural.
  • Nimeni nu ţine cont de faptul că trebuie să ştii ce vrei,
  • Cu cît întîlneşti mai puţine pietre în cale , cu atît eşti mai puţin expus să te împiedici şi să cazi.
  • Orice om poartă în el o anumită tragedie .
  • Pînă nu demult , cînd romantismul era în floare , în inimi şi în poezie , oamenii îşi purtau tragediile ca pe nişte togi pictural drapate,acum le poartă ca pe nişte flanele de piele, pe sub cămaşă.
  • A purta veşnic în tine critica vigilentă a propriei tale fiinţe, înseamnă a desprinde o parte din spiritul tău necesară pentru asta şi a simţi viaţa şi impulsurile ei nu cu toată fiinţa ta , ci numai cu restul rămas.
  • Mintea omenească trece printr-o tragedie,care a început odată cu recunoaşterea propriei sale neputinţe.
  • Psihologia de astăzi profează analiza foarte concretă a tuturor tipurilor de manifestări psihice , dar , întrebată despre numurirea sufletului , răspunde la fel :” nu ştiu ” – şi realmente nu numai că nu ştie, dar nici nu poate şi nimic.
  • Simţim uneori nevoia să ne justificăm faţă de noi înşine.
  • Femeia însă, cînd greşeşte, susţine că doi cu doi fac o lampă şi atunci poţi să te dai cu capul de pereţi .
  • Cu cît o poloneză este mai nesuferită fiind nevasta altuia , cu atît poate fi mai dorită , cînd e nevasta ta proprie .
  • În fiecare dintre voi zace o regină şi prin asta vă deosebiţi enorm de alte femei ş fiecare dintre voi consideră că acordă mare favoare şi binefacere lăsîndu-se iubită , nici una nu este de acord să fie doar un adaos , o completare a vieţii bărbatului , care are în fond alte scopuri . Vreţi să existăm noi pentru voi şi nu invers . În urmă , vă iubiţi mai mult copiii , decît soţul . Soarta lui e soarta satelitului .
  • Există feţe care parcă-s transpunerea muzicii sau a poeziei în trăsături omeneşti .
  • Nimic nu cucereşte , nu atrage mai mult sufletul unui bărbat , decît sentimentul că e iubit.
  • Din cauza ziarelor a dispărut astăzi simţul acela care deosebea adevărul de minciună, a pierit sentimentul justiţiei , al legalităţii sau ilegalităţii, răul a devenit insolent , nedreptatea a început să se exprime în termenii echităţii, într-un cuvînt , spiritul uman a devenit prin presă imoral şi orb.
  • Omul este ca marea : are flux şi reflux.
  • E cert- iubirea ne redă puritatea.
  • Sunt oameni carora nu le place la femei expresia îngerească ,dar , după mine , să înveţi un înger cum să fie femeie – e o culme a victoriei .
  • Moartea nu-i nimic altceva decît îndepărtarea atît de imensă, încît chiar şi celei mai iubite fiinţe cufundate în ea îşi pierd treptat caracterul real şi se transformă doar în nişte umbre albăstrii , dragi inimilor noastre.
  • M-am convis că pînă în ultimele clipe de viaţă omul îşi păstrează toate trăsăturile de caracter , chiar şi ciudăţeniile .
  • Cît de profund nefericit este omul al cărui suflet şi-a pierdut simplitatea !
  • În fiecare dintre noi zace un satir .

 

Nimic nu este întîmplător !

large (4)

Nimic nu este întîmplător ! Universul nu este chiar atît de leneş . Pe drumul vieţii noastre întîlnim oameni diferiţi , cu suflete ce ascund poveşti unice , necunoscute de nimeni . Oameni cu caracter diferit , cu gîndire diferită , aşa cum e şi normal să fie . Sufletul nostru este mereu deschis pentru cunoştinţe noi . Vă propun să ne gîndim la o casă , la o simplă casă . Ce este ea ? Casa este o clădire destinată pentru a servi de locuiţă omului . Păşesc pragul casei rudele , prietenii , cunoscuţii . Ei intră şi iesă . La fel este şi omul . Fiecare om ascunde o lume interioară bogată , chiar dacă este sărăc , bogat . Acolo locuiesc toate durerile , bucuriile, gîndurile omului , iar sufletul omului este casa omului . Acolo primim noile noastre cunoştinţe , sufletul fiind un hotel , cheile sunt mici bucăţi ai inimii noastre, noi le oferim cu drag , crezînd ca voi avea grijă de ele , însă oaspeţii dragi nu spun cît timp a mai rămas pînă la plecare lor. Lucrul banal este faptul că cheile nu le lasă , dar cheile sunt , cum am mai zis , bucăţi şi atunci , inima rămîne din ce în ce mai ruptă , pentru că aşa-s oamenii , folosesc hotelul pentru scopurile personale , fac ceea ce şi-au pus în plan şi pleacă , dar dacă revin din nou la ideea că nimic nu este întîmplător , atunci concluzionăm că persoanele care intră în viaţa noastră nu vin pur şi simplu . Unii ne ajută , alţii ne dă lecţii de viaţă , alţii ne avertizează … însă inima rămîne totuşi ruptă . Cel mai bun remediu este singura cheia cu cuvintele care se zic „foarte greu” : scuză-mă . E puţin să iubeşti doar persoana dată , trebuie s-o înţelegi , să respiri cu ea . E puţin doar să o cauţi , trebuie să nu o pierzi .

Salonul de carte şi Istoria familiei mele .

Cum se spune , sursa înţelepciunii noastre este experienţa noastră . Astăzi am avut parte de o experienţă inedită . Fost-am eu la Moldexpo . Am reuşit să ajung şi la Salonul de carte pentru copii şi tineret. Mamăăăăă , cîte cărţi , cîtă lume . A fost foarte greu să aleg IMG_9784cîteva doar  , pentru că tare aş fi vrut să iau toate cărţile acasă , dacă aveam posibilitatea . Dar , experienţa de astăzi constă în altceva.
Revista ” Amic”, în colaborare cu Biblioteca Naţională Ion Creangă , au realizat un concurs minunat „Istoria familiei mele” , în memoria Alexandrinei Rusu. Nu am ezitat să particip şi iată că fericirea a dat peste mine , am fost printre premianţi .
Am şi acum emoţii. Cînd mi-a oferit cuvîntul juriul , tremuram . Erau emoţii de nedescris , unice . De asemenea cîştigătorii au dat un mic interviu pentru Radio Moldova Tineret , au făcut fotografii pentru revistă . Lucrările vor fi publicate în revistă , iar peste o lună va apărea o carte cu lucrările noastre.
Şi cum am menţionat astăzi , vreau să mulţumesc juriului pentru apreciere , pentru concursul organizat , deoarece astfel am pătruns mai adînc în istoria familiei mele .

IMG_9767

IMG_9773

IMG_9779 IMG_9780

IMG_9783

Anne Bronte „Agnes Grey”

DSC_1967M-am tot lăudat cu cartea asta şi acum a venit timpul să aştern aici toate impresiile şi gîndurile care s-au adunat în timpul lecturii . Ehh , tare sună frumos „Colecţia Surorile Bronte” . E prima carte sau roman citit din această colecţie .

Nu pot spune că această carte mi-a plăcut ,dar am îndrăgit-o din prima . Are ceva care te atrage . Poate m-a atras faptul că acest roman este inspirat din viaţa scriitoarei sau cine ştie . Din toate istoria savurată de mine , m-a bucurat faptul că guvernata şi-a găsit fericirea alături de bărbatul pe care îl iubeşte , a deschis o mică şcoală împreună cu mama ei . Chiar dacă s-a întîlnit cu greutăţi , nedreptăţile vieţii . Cartea asta merită mult mai mult decît nota 10 , mult mai mult decît atenţie . Ea merită lecturată cu sufletul la gură mereu , pentru că aşa se citesc cărţile .  Şi tare e frumos sfîrşitul :

– Aşadar , mă iubeşti ?

– Da.

Acum trebuie să mă gîndesc ce carte să aleg din această colecţie şi la cartea mea nouă 🙂 Ehhh , happy end-urile ăstea … Dragilor , cartea asta merită citită .

Liber la microfon

Îmi plac proiectele , adică cui nu-i plac ? 😀 Anul ăsta mi-am propus să fiu mult mai activă şi chiar astrele sunt de părerea aceasta 😀 Întîmplător am dat de blogul „Înainte să adorm” . Îl urmăresc de-o bucată de vreme şi am observat că autoarea blogului a creat un proiect : Liber la microfon . Şi dacă Mircos adoră provocările ( sorry de aceasta banală descriere a motivului) , am decis să particip şi eu . Tadaaaa 🙂 rezultatul .

1535043_1515858658640345_1610178536_n

Abia aştept sesiunea foto . Şi da , puteţi să participaţi si voi la acest minunat proiect . Tot ce ţine de voi este doar să aveţi un gînd bun, din a voastră minte şi să luaţi legătura cu Alexandra Guzun . Mersi mult autoarei şi succes 🙂

P.S. Cum zăpada ? 😀

Articol de duminică #3 şi „Nunta în Cer” de Mircea Eliade

large (7)

Astăzi trebuia să scriu despre săptămînile care au trecut  . Iertată să-mi fie alegerea . Ştiu că păcătuiesc 😀 . Însă voi face doi în unul . Voi scrie despre săptămînile mele şi cartea care m-a frapat .

Ştim cu toţii că se aproprie sărbătorile de iarnă … am început pregătirile acasă , cît şi la şcoală . Brăduţul decorat – bifat, luminiţe în toată casa -bifat , pregătirea felicitărilor – făcut , decorarea clasei – este ! Deci , atmosfera deja există.  În rest , şcoală , teme , cărţi,filme . Săptămîna asta m-am ales cu un nou roman în biblioteca mea „Agnes Grey” de Anne Bronte . E o carte mega-tare şi o ador .

nunta-1 Cartea care am finisat-o recent de citit este „Nunta în Cer” de Mircea Eliade . Mircea Eliade m-a fermecat prin stilul său de a scrie cînd am citit un fragment din „Romanul adolescentului Miop” . Ştiam că există şi cartea Nunta în cer , dar m-am gîndit că nu e momentul potrivit încă să o citesc , însă nu m-am ţinut de cuvînt .

Mircea Eliade are un stil aparte , ceva unic , mă rog , ca orice scriitor . Dacă citeşti o lucrare de-a sa , nu poţi să nu o îndrăgeşti şi să nu-l îndrăgeşti . Totul începe de la titulul cărţilor . Mie îmi place aşa stil . Colega mea de clasă mi-a spus că nu iubeşte să citească cărţi tip jurnal , eu însă ador .

Acest roman are ceva presărat deasupra literelor , ceva magic , deoarece te provoacă mereu să te întorci la el .  Doi bărbați  iubesc aceași femeie, însă această iubire se petrece în diferite perioade de timp. Atît Ileana, cît şi Lena îşi avertizează iubiţii cu aceleaşi cuvinte, într-un moment hotărâtor pentru evoluţia cuplului. „Gîndeşte-te bine ce faci, gîndeşte-te bine…

Iată cîteva gînduri frumoase extrase din roman :

  • Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii – sau nu-ţi aduci aminte – cînd au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă. Şi totuşi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvînt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îţi rămîne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificaţia ei.
  • Ăsta mi se pare lucrul cel mai greu de învăţat în contemplarea iubitei: să ştii să-i priveşti ochii.
  • În dragoste nicio certitudine nu e definitivă… Lucrul acela elementar – sentimentul că eşti iubit – trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi extaz.
  • Nu-ţi dai seama ce copleşitor lucru e să simţi cîteodată că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi singur, îmbătrânit, incapabil dea mai repara ceva.
  • Asta se întamplă întotdeauna: ţi se pare că iubita seamănă cu tot ceea ce ţi se povesteşte despre dragoste. Dar poate că de data aceasta seamănă într-adevăr.
  • Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea.

Acum am în plan să citesc în întregime „Romanul adolescentului miop” , care m-a frapat ! Voi ce citiţi ? Apropo , dacă sunteţi cititori înreiţi , nu ezitaţi să daţi like chiar aici . Se merită !