Am fost la MemoRAM şi am memorat

Dacă totuşi am menţionat şi pe blog despre evenimentul MemoRAM , atunci rămîne doar să povestesc frumuşel aici impresiile acumulate în decurs de 2-3 ore .

Am avut emoţii , chiar dacă nu trebuia să ţin un discurs . M-am acomodat repejor . Nu se termina şirul de persoane cu invitaţii în mînă . Am întrat în cabinetul 203 , am găsit un locuşor unde am găsit foi A4 şi stilouri pentru a scrie formulele memoriei . Am învăţat cîteva tehnici care ajută la reţinerea unei cantităţi colosale de informaţie . Sper că mă vor ajuta 🙂 Curioşii au fost foarte receptivi , activi. Nipomici Dionisie ne-a prezentat tehnica „Palatul Memoriei” , Gangalic Cătălin tehnica „Fețe și Nume” ,  iar Serafim Ceachir tehnica „Secvențe de Cifre” . Sala a fost plină , apropo . Este un lucru îmbucurător .

Iată şi cîteva poze .

hjgyh 009

hjgyh 013

hjgyh 017

hjgyh 023

hjgyh 032

hjgyh 062

hjgyh 060

hjgyh 052

Mai multe poze găsiţi aici şi pagina unde puteţi afla multe lucruri utile pentru creierul vostru este aici.

Bravo , băieţi ! Aţi fost la înălţime , baftă în continuare şi mai aştept astfel de training .

 

Anunțuri

MemoRAM ?

Cu siguranţă că fiecare dintre noi doreşte o memorie excepţională . Eu , de exemplu , nu mă pot bucura de o memorie excelentă , uit unele detalii , numere de telefoane , momente . Însă este o rezolvare minunată . Se organizează un eveniment pentru a descoperi tainele creierului nostru şi anume să găsim calea perfectă spre o memorie bună .

22 iulie , ora 15:00 , ASEM , blocul F , cab.203

Vă invită la training Serafim Ceachir, Dionys Nipomicii, Catalin Gangalic în asociație cu Justforpositive.com. Training-ul va revela metode mnemonice aplicate de cei mai celebri campioni a memoriei precum Dominic O’Bryan, Tony Buzan și mulți alții. 

Pagina de facebook al evenimentului este aici .

10410598_1499724450239881_8925328061638255126_n

„Fără ideal” de Henryk Sienkiewicz

În acest interval de timp absenţa mea a fost accentuată foarte bine ! Am dat şi ultimul examen de absolvire a gimnaziului , sunt cu inima împăcată şi tot timpul meu este pierdut pe o nouă pasiune . Ba nu , timpul este pierdut pe facebook , gîndindu-mă la Ia Mania , la Grecia şi la ideile mele . Cu cititul nu m-am împăcat acum . Astăzi am fost la bibliotecă să îmi aleg altă carte , însă , cum e tradiţia , trebuie să recomand o carte din cele citite . Deci , începem 🙂

35325_66238

Lista cărţilor care m-au fermecat continuă . Creşte . Sufletul meu a savurat o carte total diferită . Da , fiecare carte este unică , dar cartea „Fără ideal” de Henryk Sienkiewicz e în totalmente superbă. Un motiv pentru a o citi este faptul că autorul a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură . Motivaţia Juriului Nobel ,1905 : „Pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic.”

William Faulkner a zis ferm : „Într-o bună zi am înţeles că Sienkiewicz cunoştea de mult răspunsul la întrebarea de ce scriem : pentru îmbărbătarea inimilor . Aceasta se refera la fiecare dintre noi.”
Am subliniat cîteva gînduri care sunt excepţionale :

  • Omul care lasă în urma lui un jurnal , indiferent dacă-i scris bine sau rău , important e să fie sincer,acela transmite viitorilor psihologi şi romancieri nu numai tabloul timpului său , ci unicele documente veridice pe care să se poată baza. De asemenea, preconiza că în viitor romanul va avea în exclusivitate dorma de jurnal; şi, în sfîrşit , mai susţinea că acela care scrie un jurnal , depunde implicit o activitatea pentru binele poporului său şi-ţi dobîndeşte astfel dreptul la recunoştinţa acestuia .
  • Dacă te obişnuieşti să-ţi scrii impresiile şi gîndurile , asta se transformă cu timpul în una dintre cele mai plăcute îndeletniciri .
  • Cu cît un scriitor e mai talentat , cu atît face mai puţină literatură .
  • Omul care gîndeşte mult şi simte intens are adesea senzaţia că , dac-ar înregistra pur şi simplu ceea ce gîndeşte şi simte , ar da naştere unui lucru neobişnuit . Dar cînd ne apucăm de treabă , alunecă fară să vrea într-o anumită manieră stilistică şi chiar dacă este convis că scrie numai pentru sine , tot adoptă o anumită poză şi frazeologia obisnuită; gîndurile noastre refuză să se scurgă pe hîrtie aşa cum sunt prin braţul , degetele şi peniţa cu care scrie şi s-ar putea spune că nu capul dirijează pana , ci pana dirijează capul şi că ce mai adesea o face într-un mod plat , banal , nantural.
  • Nimeni nu ţine cont de faptul că trebuie să ştii ce vrei,
  • Cu cît întîlneşti mai puţine pietre în cale , cu atît eşti mai puţin expus să te împiedici şi să cazi.
  • Orice om poartă în el o anumită tragedie .
  • Pînă nu demult , cînd romantismul era în floare , în inimi şi în poezie , oamenii îşi purtau tragediile ca pe nişte togi pictural drapate,acum le poartă ca pe nişte flanele de piele, pe sub cămaşă.
  • A purta veşnic în tine critica vigilentă a propriei tale fiinţe, înseamnă a desprinde o parte din spiritul tău necesară pentru asta şi a simţi viaţa şi impulsurile ei nu cu toată fiinţa ta , ci numai cu restul rămas.
  • Mintea omenească trece printr-o tragedie,care a început odată cu recunoaşterea propriei sale neputinţe.
  • Psihologia de astăzi profează analiza foarte concretă a tuturor tipurilor de manifestări psihice , dar , întrebată despre numurirea sufletului , răspunde la fel :” nu ştiu ” – şi realmente nu numai că nu ştie, dar nici nu poate şi nimic.
  • Simţim uneori nevoia să ne justificăm faţă de noi înşine.
  • Femeia însă, cînd greşeşte, susţine că doi cu doi fac o lampă şi atunci poţi să te dai cu capul de pereţi .
  • Cu cît o poloneză este mai nesuferită fiind nevasta altuia , cu atît poate fi mai dorită , cînd e nevasta ta proprie .
  • În fiecare dintre voi zace o regină şi prin asta vă deosebiţi enorm de alte femei ş fiecare dintre voi consideră că acordă mare favoare şi binefacere lăsîndu-se iubită , nici una nu este de acord să fie doar un adaos , o completare a vieţii bărbatului , care are în fond alte scopuri . Vreţi să existăm noi pentru voi şi nu invers . În urmă , vă iubiţi mai mult copiii , decît soţul . Soarta lui e soarta satelitului .
  • Există feţe care parcă-s transpunerea muzicii sau a poeziei în trăsături omeneşti .
  • Nimic nu cucereşte , nu atrage mai mult sufletul unui bărbat , decît sentimentul că e iubit.
  • Din cauza ziarelor a dispărut astăzi simţul acela care deosebea adevărul de minciună, a pierit sentimentul justiţiei , al legalităţii sau ilegalităţii, răul a devenit insolent , nedreptatea a început să se exprime în termenii echităţii, într-un cuvînt , spiritul uman a devenit prin presă imoral şi orb.
  • Omul este ca marea : are flux şi reflux.
  • E cert- iubirea ne redă puritatea.
  • Sunt oameni carora nu le place la femei expresia îngerească ,dar , după mine , să înveţi un înger cum să fie femeie – e o culme a victoriei .
  • Moartea nu-i nimic altceva decît îndepărtarea atît de imensă, încît chiar şi celei mai iubite fiinţe cufundate în ea îşi pierd treptat caracterul real şi se transformă doar în nişte umbre albăstrii , dragi inimilor noastre.
  • M-am convis că pînă în ultimele clipe de viaţă omul îşi păstrează toate trăsăturile de caracter , chiar şi ciudăţeniile .
  • Cît de profund nefericit este omul al cărui suflet şi-a pierdut simplitatea !
  • În fiecare dintre noi zace un satir .

 

Nimic nu este întîmplător !

large (4)

Nimic nu este întîmplător ! Universul nu este chiar atît de leneş . Pe drumul vieţii noastre întîlnim oameni diferiţi , cu suflete ce ascund poveşti unice , necunoscute de nimeni . Oameni cu caracter diferit , cu gîndire diferită , aşa cum e şi normal să fie . Sufletul nostru este mereu deschis pentru cunoştinţe noi . Vă propun să ne gîndim la o casă , la o simplă casă . Ce este ea ? Casa este o clădire destinată pentru a servi de locuiţă omului . Păşesc pragul casei rudele , prietenii , cunoscuţii . Ei intră şi iesă . La fel este şi omul . Fiecare om ascunde o lume interioară bogată , chiar dacă este sărăc , bogat . Acolo locuiesc toate durerile , bucuriile, gîndurile omului , iar sufletul omului este casa omului . Acolo primim noile noastre cunoştinţe , sufletul fiind un hotel , cheile sunt mici bucăţi ai inimii noastre, noi le oferim cu drag , crezînd ca voi avea grijă de ele , însă oaspeţii dragi nu spun cît timp a mai rămas pînă la plecare lor. Lucrul banal este faptul că cheile nu le lasă , dar cheile sunt , cum am mai zis , bucăţi şi atunci , inima rămîne din ce în ce mai ruptă , pentru că aşa-s oamenii , folosesc hotelul pentru scopurile personale , fac ceea ce şi-au pus în plan şi pleacă , dar dacă revin din nou la ideea că nimic nu este întîmplător , atunci concluzionăm că persoanele care intră în viaţa noastră nu vin pur şi simplu . Unii ne ajută , alţii ne dă lecţii de viaţă , alţii ne avertizează … însă inima rămîne totuşi ruptă . Cel mai bun remediu este singura cheia cu cuvintele care se zic „foarte greu” : scuză-mă . E puţin să iubeşti doar persoana dată , trebuie s-o înţelegi , să respiri cu ea . E puţin doar să o cauţi , trebuie să nu o pierzi .

Salonul de carte şi Istoria familiei mele .

Cum se spune , sursa înţelepciunii noastre este experienţa noastră . Astăzi am avut parte de o experienţă inedită . Fost-am eu la Moldexpo . Am reuşit să ajung şi la Salonul de carte pentru copii şi tineret. Mamăăăăă , cîte cărţi , cîtă lume . A fost foarte greu să aleg IMG_9784cîteva doar  , pentru că tare aş fi vrut să iau toate cărţile acasă , dacă aveam posibilitatea . Dar , experienţa de astăzi constă în altceva.
Revista ” Amic”, în colaborare cu Biblioteca Naţională Ion Creangă , au realizat un concurs minunat „Istoria familiei mele” , în memoria Alexandrinei Rusu. Nu am ezitat să particip şi iată că fericirea a dat peste mine , am fost printre premianţi .
Am şi acum emoţii. Cînd mi-a oferit cuvîntul juriul , tremuram . Erau emoţii de nedescris , unice . De asemenea cîştigătorii au dat un mic interviu pentru Radio Moldova Tineret , au făcut fotografii pentru revistă . Lucrările vor fi publicate în revistă , iar peste o lună va apărea o carte cu lucrările noastre.
Şi cum am menţionat astăzi , vreau să mulţumesc juriului pentru apreciere , pentru concursul organizat , deoarece astfel am pătruns mai adînc în istoria familiei mele .

IMG_9767

IMG_9773

IMG_9779 IMG_9780

IMG_9783

Johnny : ” Munca de videoblogger este grea. „

Videoblogging-ul devine din ce în ce mai popular în Republica Moldova . Întîlneşti diferite persoane care se ocupă cu această artă . Vreau să vă fac cunoştinţă cu un tînăr youtuber care abia face primii paşi în această lume , însă paşi mici şi siguri .

getImage (6)

Ion , de unde a venit ideea de a face videoblogging ?
– M-am inspirat de la Viktor Moozz , deci ,  de aici vine ideea asta .

Cine te-a încurajat la început de cale ? Părinţii tăi au fost de acord cu această idee ?
– M-au încurajat părinţii ,sora şi prietenii . Părinţii au fot de acord cu mine, dar am avut o problemă,  nu aveam o camera video si primul video a fost realizat cu un telefon . 

– Ce parere ai tu despre blogging-ul care se face la noi în ţară ?
– Moldova este o ţară cu mulţi  videobloggeri pe care eu îi respect pe toţi.  Îmi place mult să fac o concurenţă cu ei  , asta mă duce la  rezultate foarte mari . Toţi pot începe această artă, dar tebuie sa nu le fie frica de camera video şi sa aibă numai un gind:  totul va fi bine.

 Ne dai cîteva sfaturi pentru a deveni un bun youtuber ?
– Trebuie să ai o camera bună de filmat, să ai cine să te susţină , pentru că  mult te ajută susţinerea celor din jur , să nu te gîndeşti la vorbele altora ,  trebuie sa ai idei foarte multe, să fii capabil în toate , să te descurci în toate situaţiile şi atunci vei deveni un adevărat youtuber . Doresc tuturor succes .

– Cît de mult ţi-a schimbat viaţa videoblongging-ul?
– Videoblogging-ul mi-a schimbat viaţa foarte mult. Am noi prieteni. Ei mă susţin în toate şi s-a întîmplat odată ca m-a cunoscut o fetiţă . Eu mergeam pe stradă şi ea mi-a strigat numele . Au fost emoţii de nedescris . Am făcut şi o poză împreună .

– Ce planuri ai pe viitor ?
– Am multe planuri ,idei pe viitor . Vreau să ajung  un bun videoblogger în Republica Moldova şi da, si le urez tuturor succes , deoarece munca de videoblogger este grea.

Anne Bronte „Agnes Grey”

DSC_1967M-am tot lăudat cu cartea asta şi acum a venit timpul să aştern aici toate impresiile şi gîndurile care s-au adunat în timpul lecturii . Ehh , tare sună frumos „Colecţia Surorile Bronte” . E prima carte sau roman citit din această colecţie .

Nu pot spune că această carte mi-a plăcut ,dar am îndrăgit-o din prima . Are ceva care te atrage . Poate m-a atras faptul că acest roman este inspirat din viaţa scriitoarei sau cine ştie . Din toate istoria savurată de mine , m-a bucurat faptul că guvernata şi-a găsit fericirea alături de bărbatul pe care îl iubeşte , a deschis o mică şcoală împreună cu mama ei . Chiar dacă s-a întîlnit cu greutăţi , nedreptăţile vieţii . Cartea asta merită mult mai mult decît nota 10 , mult mai mult decît atenţie . Ea merită lecturată cu sufletul la gură mereu , pentru că aşa se citesc cărţile .  Şi tare e frumos sfîrşitul :

– Aşadar , mă iubeşti ?

– Da.

Acum trebuie să mă gîndesc ce carte să aleg din această colecţie şi la cartea mea nouă 🙂 Ehhh , happy end-urile ăstea … Dragilor , cartea asta merită citită .

Liber la microfon

Îmi plac proiectele , adică cui nu-i plac ? 😀 Anul ăsta mi-am propus să fiu mult mai activă şi chiar astrele sunt de părerea aceasta 😀 Întîmplător am dat de blogul „Înainte să adorm” . Îl urmăresc de-o bucată de vreme şi am observat că autoarea blogului a creat un proiect : Liber la microfon . Şi dacă Mircos adoră provocările ( sorry de aceasta banală descriere a motivului) , am decis să particip şi eu . Tadaaaa 🙂 rezultatul .

1535043_1515858658640345_1610178536_n

Abia aştept sesiunea foto . Şi da , puteţi să participaţi si voi la acest minunat proiect . Tot ce ţine de voi este doar să aveţi un gînd bun, din a voastră minte şi să luaţi legătura cu Alexandra Guzun . Mersi mult autoarei şi succes 🙂

P.S. Cum zăpada ? 😀